Red Velvet Cupcakes



Astazi de dimineata m-am trezit cu o pofta nebuna de "cupcakes", asa ca am avut un motiv serios sa "mesteresc" ceva dulce in bucatarie, activitatea mea preferata, si va promisesem oricum o reteta buna.
"Cupcakes" sunt un desert tipic american. Nu stiu exact de unde a pornit ideea acestor mici "tortulete in cesti de cafea" (asa s-ar traduce acest desert minunat), dar va pot spune ca sunt extrem de populare, "the it dessert" cum ar spune americanii. Exista bloguri, site-uri, carti de bucate si emisiuni culinare special dedicate in intregime micilor prajituri, iar cofetariile si patiseriile din intreaga tara se intrec in prepararea unor retete cat mai originale. "New York-erii" sunt pur si simplu obsedati de "cupcakes", iar fanii serialului "Sex and the City" au inclus in turul lor prin Manhattan faimoasa patiserie Magnolia, facuta celebra de "Carrie&Co". Zagat are un clasament special al celor mai bune "cupcakes" in fiecare oras american, iar "foodies" se intrec in comentarii cat mai sofisticate.
Orice mama americana stie sa prepare "cupcakes" pentru copiii ei, acesta fiind un prilej de a petrece timpul cu familia in bucatarie. Magazinele sunt pline la sectiunea de "baking goods" cu mixuri speciale pentru "cupcakes" sau pentru cei mai pretentiosi acestea pot fi preparate "from scratch".
 Pentru cei care nu stiu ce este un "cupcake" va voi spune ca aceste mici delicii sunt un blat a carui aroma si culoare difera dupa preferintele fiecaruia, copt intr-o forma speciala, rotunda, care este ulterior ornat cu o crema sau "frosting". Desigur puteti adauga si alte ingrediente, cum ar fi o umplutura sau diverse decoratiuni comestibile. Exista "cupcakes" pentru orice eveniment.
Calitatea acestora este data de blatul care trebuie sa fie foarte pufos, aerat si moale, si o crema in cantitate suficienta care sa complimenteze blatul si sa completeze acest desert minunat.
Exista combinatii infinite, clasice, traditionale sau noi si inedite. Preferatele mele sunt desigur "Red Velvet Cupcakes with Cream Cheese Frosting" si spun desigur pentru ca sunt cele mai populare aici.
Originea acestora este putin controversata. Sudul Statelor Unite, recunoscut pentru bucataria traditionala si bogata isi asuma maternitatea acestei retete, iar New York-ul, la randul lui este recunoscut pentru "Red Velvet Cupcakes".
De putin timp am intrat in posesia unei retete si am hotarat sa o incerc. Este prima data dar va asigur ca nu ultima cand prepar "cupcakes" iar acestea sunt unele din cele mai bune deserturi preparate de mine pana acum. Meritul este al retetei dar poate si al ingredientelor.

Iata ingredientele:
2 1/2 "cups" faina speciala pentru prajituri
1 lingurita sare
250 grame de unt la temperatura camerei
1 1/2 "cups" zahar tos
2 oua
3 linguri cacao
cativa mililitri colorant alimentar rosu
1 1/2 lingurita extract de vanilie
1 "cup" "buttermilk" (lapte batut)
1 lingurita otet alb
1 lingurita bicarbonat de sodiu

Reteta originala precizeaza faina pentru prajituri ("cake flour"), un ingredient usor de gasit aici  in magazine, dar se poate folosi orice fel de faina, atata timp cat aceasta este bine cernuta si adaugata conform instructiunilor. Colorantul alimentar lichid, se adauga dupa preferinta, reteta face precizari in functie de diversele "brand-uri" care sa gasesc in Statele Unite. "Buttermilk" seamana la gust, aspect si consistenta cu laptele acru, batut, dar poate fi inlocuit foarte usor cu iaurt. Retetele originale de "red velvet cupcakes" si mai ales cele din sud, folosesc ulei vegetal in loc de unt, asadar poate fi inlocuit, dar va asigur ca untul este un secret pentru care blatul iese foarte pufos si delicios.
Din cantitatile precizate se obtin aproximativ 24 de "cupcakes", iar aceasta poate fi usor preparata si injumatatind cantitatile, asa cum am procedat eu, obtinand 12 bucati.


Faina se cerne impreuna cu sarea intr-un bol si se lasa deoparte. Intr-un alt bol, untul adus la temperatura camerei se spumeaza impreuna cu zaharul cu ajutorul unui mixer, apoi se incorporeaza ouale unul cate unul.


Se mixeaza apoi pe rand esenta de vanilie, colorantul alimentar si cacao. Se adauga apoi faina si laptele batut alternativ cam cate o treime din fiecare pe rand. In final se incorporeaza bicarbonatul de sodiu stins cu otet.
Un secret pentru a obtine "cupcakes" pufoase si moi este sa nu exagerati cu mixatul. Amestecati doar cat sa incorporati ingredientele si atat, obtinand in final un aluat rosu, cremos, ce curge usor.



Pentru coacere aveti nevoie de o tava speciala pentru "cupcakes" sau briose, in care asezati forme din hartie pentru copt speciale. In lipsa acestora trebuie sa ungeti cu unt formele inainte de a turna aluatul.


Aluatul il turnati ajutandu-va de o lingura, umpland formele cam pe jumatate sau doua treimi. Nu le umpleti in intregime!
 

"Cupcakes" se coc in cuptor la foc mediu, sau 350 grade F timp de 20-25 de minute sau pana cand o scobitoare inserata in aluat iese curata.
Se lasa mai intai tava la racit apoi "cupcakes" se scot din tava.


Cat timp acestea se racesc, puteti prepara o delicioasa crema. "Red velvet cupcakes" se savureaza intotdeauna cu crema de branza sau "Cream cheese frosting".
Pentru crema aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:
125 grame unt la temperatura camerei
225 grame crema de branza ("Philadelphia cream cheese")
1 lingurita esenta de vanilie
500 grame zahar pudra


Untul, crema de branza si esenta de vanilie se mixeaza foarte bine apoi se incorporeaza treptat zaharul. De data aceasta puteti mixa cat mai mult pentru a obtine o crema fina si delicioasa cu care se orneaza "cupcakes".


Modalitatile de ornare sunt infinite, eu am folosit un sprit cu varful stelat si din miscari circulare am adaugat o cantitate generoasa de crema pe fiecare "cupcake". Daca va place crema din abundenta, aveti grija sa dublati cantitatile ingredientelor.


"Cupcakes" sunt un desert simplu de preparat, extrem de delicioase, prezente la orice eveniment, in orice anotimp, sunt noua obsesie a iubitorilor de dulce de pretutindeni. Mai nou si o obsesie a mea! :-)
Kisses!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Read Comments

"Postcards from D.C."

Marturisesc, de ceva vreme nu am mai gatit nimic nou si nu am mai preparat nici un desert delicios. Dar blogul meu nu este dedicat in intregime pasiunii mele pentru bucatarie, ci este un blog despre lucrurile care imi bucura viata. Asadar as dori sa va povestesc in cateva cuvinte si imagini despre minunata mea vizita in capitala Statelor Unite, Washington D.C.
D.C., asa cum este denumit pe scurt, este un oras plin de istorie, cultura si arhitectura, aspecte care ii dau un usor aer european.


Vizita mea a fost dupa perioada sarbatorii ciresilor infloriti, o sarbatoare importanta aici, acestia deja avand fructele crude. Vremea frumoasa, de primavara, mi-a purtat pasii spre punctele de interes istoric si national. Unul din acestea este monumentul Thomas Jefferson. In drum spre acesta am descoperit monumentul dedicat lui F.D. Roosevelt.


Monumentul Washington, este cel mai mare obelisc din lume, construit din marmura si granit si cea mai inalta structura din Washington. Este dedicat primului presedinte american si se poate vizita, existand un lift ce urca pana in varful acestuia, iar panorama asupra orasului este de nedescris.


Raul Potomac desparte Districul Columbia, de statul Virginia. Unul dintre multele poduri peste acesta este podul Arlington. La capatul acestuia se afla orasul cu acelasi nume si locul celebrului cimitir Arlington.


Monumentul dedicat lui Abraham Lincoln, "Lincoln Memorial", este poate cel mai spectaculos si cu siguranta preferatul meu. Il puteti admira in imaginile de mai jos.



De pe treptele monumentului Lincoln se poate admira monumentul Washington, in spatele acestuia aflandu-se cladirea Capitol-ului, locul congresului american. De asemenea de o parte si de alta a "Lincoln Memorial" se afla diverse monumente dedicate razboaielor din Korea, Vietnam si nu in ultimul rand emotionantul monument dedicat celui de-al doilea razboi mondial.



Desigur punctul de atractie cel mai important al orasului este Casa Alba, celebra cladire situata pe  Pennsylvania Avenue, nr. 1600. :-)



Nu trebuie uitat celebrul Institut Smithsonian, si multitudinea de muzee. Toate monumentele, muzeele, cladirile importante se intind pe o distanta ce poate fi parcursa usor, pe jos, in cateva ore.
Desigur, in una din zile am incercat sa vizitez Georgetown, o alta atractie a orasului, un loc pitoresc, plin de casute vechi ce te transporta in vremea lui George Washington, dar si locul celor mai noi magazine, restaurante si patiserii. Acolo am gustat cele mai bune "cupcakes" de pana acum desi, se stie ca cele mai bune sunt in  New York! :-)
Am multe amintiri placute legate de acest oras, si mi-as dori sa revin cat mai curand in aceste locuri pline de istorie si cultura. Cu speranta ca nu v-am plictisit, promit ca voi reveni cat de curand cu o reteta buna, cine stie poate de ... "cupcakes"! :-)
Kisses!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Read Comments

Raspberry macarons





Am promis ca o sa va agasez cu obsesia mea pentru "macarons" si iata ca revin cu o alta postare. De data aceasta va prezint delicioasele "macarons" cu zmeura, o aroma incantatoare si o finete deosebita.


Cat priveste ingredientele si cantitatile folosite, gasiti totul aici. De data aceasta am ales sa obtin niste "cochilii" roz folosind colorant alimentar.
Colorantul alimentar se gaseste sub foarte multe forme, lichida, gel, sau sub forma de pudra. Pentru "macarons" este de preferat cel sub forma de pudra, pentru ca asa cum am accentuat in postarea trecuta, nu trebuie sa mai adaugam umiditate amestecului de albus de ou, zahar si faina de migdale. Daca nu gasiti colorant sub forma de pudra, am aflat ca se gaseste destul de greu, puteti folosi sub forma de gel si in ultima instanta lichid, dar trebuie sa compensati adaugand ceva mai mult zahar si faina de migdale.
Cantitatea de colorant adaugata este la libera alegere, in functie de ce culoare vreti sa obtineti. :-) Acesta se adauga inainte de a incorpora zaharul tos in albusurile batute spuma, obtinandu-se o culoare uniforma cu ajutorul mixerului.


Am incercat sa realizez cateva fotografii in timpul procedeului numit "macaronnage", pentru ca data trecuta nu am avut. Amestecul de zahar pudra si faina de migdale se incorporeaza in albusurile batute spuma, la inceput usor si spre final mai vartos.


In imaginea de mai jos puteti avea o idee de cum trebuie sa arate amestecul ce trebuie "spritat" sub forma delicatelor cochilii. Parca are consistenta lavei.


Aluatul se toarna intr-o punga triunghiulara pentru patiserie, cumparata de la magazinele de specialitate. Aveti o imagine mai jos. Varful se taie, avand un diametru de aproximativ 1,5 cm.


Acum reusesc sa "spritez" cochillile la dimensiuni egale si am constatat ca dimensiunea ideala a acestora este de aproximativ 4-5 cm in diametru. E bine sa le lasati la "uscat" inainte de coacere, aproximativ o ora.


Cat priveste temperatura de coacere si timpul, am mai facut cateva ajustari. Am incercat sa le coc la 285 grade F in loc de 280, pentru 30-35 de minute in loc de 15-25, si am obtinut un rezultat mai bun. :-)
V-am spus ca deocamdata explorez calitatile cuptorului meu.


Cat timp cochiliile mele roz s-au racit, am incercat sa prepar o crema rapida si delicioasa din gem de zmeura si mascarpone. Daca aveti sau gasiti un gem de zmeura de buna calitate, fara seminte, asa cum am folosit eu, rezultatul este si mai bun.


Cu ajutorul unei furculite am amestecat dupa gust cateva linguri bune de gem cu vreo 2 linguri de mascarpone. Trebuie sa domine gemul si aroma de zmeura. Obtineti un delicios si cremos amestec de culoare roz. Daca nu aveti mascarpone, puteti folosi cateva cubulete de unt, sau doar gemul. Fiecare dupa posibilitati si inspiratie.


Cochiliile se potrivesc doua cate doua dupa dimensiuni si se lipesc intre ele cu o cantitate generoasa de crema.


"Macarons" se pastreaza cel mai bine la frigider, maxim o saptamana, iar atunci cand le consumati trebuie savurate la temperatura camerei pentru un gust maxim. Va pot spune ca aceste "macarons" cu crema de zmeura sunt absolut originale si delicioase. Nici nu rezista mai mult de o zi! :-)


Pe viitor o sa va mai povestesc din peripetiile mele cu "macarons"!
Kisses!

  • Digg
  • Del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Reddit
  • RSS
Read Comments