...my little blog...

Laptele si untul se pun pe foc si se incalzesc amestecand pana cand untul se topeste.

Peste paine se adauga stafidele si nucile si se amesteca. Aici puteti varia ingredientele. Puteti folosi orice fel de nuci doriti, eu una am folosit nuci pecan. Stafidele pot fi inlocuite cu orice fel de fructe confiate, curmalele fiind o alegere delicoasa. Puteti folosi si fructe proaspete, cum ar fi ananas, sau puteti pune in loc de acestea, bucati de ciocolata. Posibilitatile sunt infinite, nici o budinca de paine nefiind la fel.



Peste paine se adauga amestecul de lapte si unt si se amesteca bine, apoi se lasa deoparte pentru ca painea sa se inmoaie bine. Intre timp bateti ouale spuma impreuna cu zaharul si un praf de sare, apoi adaugati esenta de vanilie, scortisoara si nucsoara. Se adauga amestecul de oua peste paine si se amesteca bine. Este esential ca painea sa se inmoaie foarte bine si sa se rupa incat sa nu-si mai pastreze forma de cuburi.



Forma de cozonac am uns-o cu unt si am adaugat budinca.



Budinca se coace aproximativ 40 de minute in cuptorul incins la 350 grade F (foc mediu), pana capata o culoare usor maronie.



Cat timp coaceti budinca puteti prepara sosul. Exista o varietate de sosuri absolut delicioase. Eu va prezint sosul de whiskey. Untul se spumeaza bine cu zaharul pudra. Se incorporeaza apoi whiskey-ul pana se obtine un sos.



Budinca de paine se serveste calda impreuna cu 2-3 linguri de sos. Sosul se topeste si insiropeaza uniform budinca, efectul fiind unul de nedescris. :-)



Ce poate fi mai simplu de realizat decat o budinca delicioasa de paine cu iz de ... New Orleans?!

Kisses!

"Cranberries" sau merisoare sunt un alt tip de fructe de padure extrem de populare in Statele Unite mai ales in preajma Sarbatorilor de Iarna. Cand le-am gustat prima data mi-au adus aminte de coarne. Cred ca in final sunt cam acelasi lucru. Aici se comercializeaza atat proaspete cat si congelate. Ambele variante sunt ok pentru aceasta reteta.

Vedeta acestei retete dupa parerea mea este pastaia de vanilie care da o aroma deosebita intregului desert. Pastaia se taie in doua pe lungime cu ajutorul unui cutit ascutit, apoi cu dosul lamei cutitului se razuie semintele de vanilie precum in imaginea de mai sus. Semintele se adauga la compozitia desertului iar restul pastaii se adauga peste merisoare atunci cand se prepara sosul. Nimic nu se arunca din pretioasa mirodenie! :-)

Intr-un blender se combina branza ricotta, branza mascarpone, smantana dulce, siropul de artar, ouale, zaharul, semintele de vanilie si praful de sare. Totul se amesteca pana cand se obtine o compozitie omogena.

Se toarna din compozitia obtinuta in blender in fiecare din cupele tavei de briose.



A doua metoda este sa le coaceti in forme de silicon special create pentru briose, "muffins" sau "cupcakes". In aceasta situatie nu e nevoie sa le ungeti in prealabil pentru ca siliconul are buna calitate de a nu se lipi.

Se aranjeaza formele de silicon intr-o tava normala (eventual cea de la argaz), si apoi se toarna compozitia.

Mini-budincile se coc la 350 grade F in cuptorul bine incins timp de 35-40 minute pana capata o culoare auriu-maronie. Se scot apoi din cuptor si se lasa la racit cam 30 de minute, apoi tava se introduce in frigider cam doua ore. Initial in timp ce se coc, acestea se vor "umfla". Cand le veti scoate insa si le veti lasa la racit se vor "lasa", tipic unei budinci calde sau sufleu. Nu va speriati, acesta este efectul dorit.

Dupa ce au stat la frigider mai bine de doua ore, puteti scoate cu incredere mini-budincile din formele folosite la copt.



 

Dupa ce s-au racit, mini-budincile se garnisesc cu sosul de merisoare.

Desertul abunda in aroma de vanilie, iar consistenta cremoasa data de branza este perfect balansata de siropul acrisor de merisoare.

O adevarata incantare!


Pentru mine gatitul este un moment de relaxare si placere. In bucatarie uit de toate problemele cotidiene si de stresul specific vietii moderne. Si mai placut este cand gatesc impreuna cu sotul meu, iar atunci timpul zboara fara sa ne dam seama. Un astfel de moment a fost duminica trecuta cand am petrecut intreaga zi in bucatarie gatind...gumbo. :-)

Gumbo este probabil cel mai reprezentativ fel de mancare al bucatariei creole. "Creole" pentru mine si pentru majoritatea cunoscatorilor inseamna New Orleans. Sotul meu si-a petrecut o parte din viata in New Orleans si este pur si simplu indragostit de tot ce inseamna acest oras magic, plin de cultura si mister, dar mai ales de mancarea absolut delicioasa. Asadar am trecut la treaba. :-)

Inainte de a va prezenta reteta as dori sa va spun cateva cuvinte despre gumbo.

Desi se pare a fi un fel de mancare specific anotimpului rece, gumbo este consumat in New Orleans tot timpul anului. Gumbo este o supa extrem de densa si savuroasa, avand origini africane. Ca agent de ingrosare se poate folosi pudra de "sassafras" sau "okra" (bame), iar gumbo poate include fructe de mare, pui si carnati (andouille), sau o multitudine de legume si se serveste cu orez. Noi ne-am delectat pregatind un delicios "seafood gumbo" :-)

Iata ingredientele:

1 kg creveti intregi, necuratati, proaspeti sau congelati

2 crabi (blue crab) curatati, proaspeti sau congelati

apa

ulei vegetal

250 grame bame proaspete sau congelate

1/2 "cup" faina

2 "cups" ceapa taiata marunt

1 "cup" ardei gras verde taiat marunt

1/2 "cup" tulpina de telina verde taiata marunt

2 lingurite de usturoi pisat

450 grame rosii in bulion taiate marunt

2 foi de dafin

sare dupa gust

1/2 lingurita piper negru

1/2 lingurita piper alb

1/4 lingurita pudra de ardei rosu cayenne

Nu intrati in panica citind ingredientele! :-) Se gasesc majoritatea si reteta este una destul de simpla, timpul necesar gatirii, in schimb, e mai lung.

Crevetii se spala (sau se decongeleaza dupa caz) si se curata de capatani si cochilia lor. Trebuie curatate si venele de pe cele doua parti ale cozilor procedeu numit aici "de-vein".



Crevetii astfel curatati se pun pe gheata si se lasa la rece in frigider. Cochiliile si capatanile se clatesc bine si se pun la fiert impreuna cu aproximativ 2 litri de apa. Continutul se da in fiert si apoi se lasa sa fiarba la foc mic timp de 30-45 de minute pentru a se obtine o supa care miroase a "ocean" :-).

Pentru reteta se indica folosirea de "blue crab" o specie de crab care se gaseste in lacul Pontchartrain din vecinatatea New Orleans-ului, ceea ce si am folosit in reteta de fata. Sunt insa convinsa ca puteti folosi orice fel de crab pentru ca important este gustul de "seafood".

Crabii se spala (se decongeleaza dupa caz) si se pun la fiert impreuna cu un litru de apa, se dau in fiert si se lasa sa fiarba la foc mic timp de 20-30 minute pentru a obtine o supa.

Noi cele doua supe le-am facut cu o zi inainte, dar puteti sa le preparati si in aceeasi zi. Supa de creveti se strecoara dupa ce s-a racit pentru ca nu aveti nevoie de cochilii si capatani. Acestea se arunca.



La fel, supa de crab se strecoara dupa ce s-a racit.

Crabii se rup in doua. Se pastreaza doar clestii mari si corpurile. Clestii mici se arunca.



Cat priveste agentul de ingrosare, noi am folosit "okra" adica bame, nu proaspete ci congelate si le-am taiat in bucati de 1 cm grosime.



Toate vegetalele le-am taiat marunt si le-am pregatit in cantitatile indicate.



Intr-o tigaie cu fundul gros, in 2 linguri de ulei vegetal am sotat bamele la foc tare pentru 15-20 de minute pana cand s-au inmuiat.



Dupa ce am sotat bamele, le-am lasat deoparte.



Un pas important in gatirea gumbo-ului este "roux" sau rantasul. Multe din retetele bucatariei creole au la baza acest "roux" care nu e altceva decat faina gatita in ulei vegetal pana la diverse nuante de maro.

Asadar intr-o cratita (cea in care veti gati gumbo) se amesteca 2/3 "cup" ulei vegetal si faina la foc mediu si se amesteca mereu pana se obtine un "roux" maroniu inchis. Atentie insa pentru ca exista riscul de a arde rantasul, aceste devenind un adevarat "pericol" pentru stomac. Nu este nici o problema. Nu trebuie sa iasa din prima. Exersati pana cand obtineti un rantas perfect in nuanta dorita.



In imaginea de mai jos se vede culoarea rantasului obtinut de noi. Minunat si ca la carte!

Imediat ce se obtine culoarea dorita pentru "roux" se adauga ceapa, ardeiul gras, telina si usturoiul. Vegetalele se soteaza amestecand ocazional pana cand se inmoaie. Este foarte important sa folositi o cratita cu fund gros, dintr-un material non-reactiv. In timp ce gatiti vegetalele este bine daca acestea se lipesc de fundul cratitei, si puteti folosi o spatula pentru a le "razui". In felul acesta anumite zaharuri naturale din ceapa se caramelizeaza si dau o anume savoare mancarii.



Cand vegetalele s-au inmuiat, se adauga rosiile in bulion, foile de dafin, sarea, piperul alb si negru si praful cayenne. Se gatesc inca 10 minute dupa care se adauga bamele si se mai gatesc inca 10 minute.



Se adauga supa de crab si jumatate din supa de creveti in cratita. Amestecand constat se da in fiert. Se da focul incet, se acopera cratita partial si se lasa sa fiarba aproximativ o ora amestecand ocazional. Daca gumbo este prea consistent se mai poate adauga supa de creveti si de asemenea se ajusteaza dupa gust cu sare si piper. Se adauga apoi crabul si se mai fierbe la foc mic inca 10 minute, apoi se adauga crevetele, se da din nou in fiert si apoi se tine la foc mic cam 5 minute pana ce crevetele devine ferm si capata o culoare roz. Atentie sa nu gatiti prea mult crevetele. Apoi cratita se da jos de pe foc.



Gumbo este un fel de mancare ce devine din ce in ce mai gustos cu cat este preparat cu o zi in avans pentru ca aromele diverselor ingrediente sa se amestece.

Se serveste cu orez fiert in aburi.



Gumbo este o mancare destul de picanta pentru gusturile mele dar o savurez cu placere. Pentru iubitorii de mancaruri extrem de picante, inclusiv pentru sotul meu :-), puteti sa asezonati gumbo atunci cand il serviti cu "Tabasco Sauce", un sos extrem de iute preparat din ardei iuti, unde altundeva, decat in Louisiana. Sticla noastra "gigantica" de sos este in imaginea de jos.



Munca noastra in bucatarie a meritat fiecare minutel. Am preparat un "seafood gumbo" delicios si savuros. Dar cel mai important a fost timpul petrecut impreuna gatind! :-)





Kisses!

Cei care ma cunosc stiu cat de mult iubesc dulciurile! De fiecare data am incercat retete noi si delicioase. Reteta de fata o am dintr-o enciclopedie culinara italiana ce apartine unor prieteni dragi din Ohio. Mi-a iesit din prima incercare si de atunci a devenit un fel de desert preferat al nostru. De ce? Pentru ca are multe fructe de padure, preferatele sotului meu. :-)

Iata ingredientele:

2 cups (500 g) branza Ricotta strecurata bine

1 1/4 cups (250 g) zahar fin granulat

1 cup (250 ml) iaurt

1 3/4 cups (450 ml) smantana pentru frisca

2 cups (500 g) fructe de padure

zeama de la o lamaie

2 felii de blat tip pandispan

Puteti folosi orice fel de fructe de padure. Eu am folosit afine, dar uneori imi place sa le amestec si cu zmeura. Am sa incerc o data si cu mure. Sunt convinsa ca toate sunt extrem de delicioase.

Cat priveste ultimul ingredient, reteta originala spune 2 cantitati de "Pan di Spagna", denumirea italiana a cunoscutului pandispan. Cum imi place sa prepar totul in casa, primul lucru a fost sa pregatesc un blat de tort.

Reteta e cea simpla si traditionala, intalnita des in prajiturile si torturile mele.

Aveti nevoie de:

4 oua

un praf de sare

4 linguri zahar

4 linguri faina

esenta de vanilie

Albusurile se bat spuma cu un praf de sare, apoi se adauga zaharul si esenta de vanilie, capatand o consistenta de bezea. Se incorporeaza rand pe rand galbenusurile apoi se adauga faina amestecand de sus in jos si de jos in sus pentru ca aluatul obtinut sa ramana pufos.

Aluatul se coace in tava de tort, preferabil una cu pereti detasabili, pana cand capata o culoare aurie si se desprinde singur de pereti.

Cat timp blatul se raceste, trebuie sa preparati crema. In primul rand trebuie sa bateti frisca, sa fie cat mai teapana. Ricotta se amesteca bine cu iaurtul si  jumatate din cantitatea de zahar. Frisca se incorporeaza apoi in ricotta amestecandu-se usor de jos in sus si de sus in jos pentru a pastra o consistenta aerata si pufoasa.

Incorporati in crema cam 3 linguri cu varf de fructe de padure.

Restul fructelor de padure fierbeti-le cu restul de zahar si zeama de la o lamaie pana obtineti o dulceata.

Partea cea mai simpla si placuta este asamblarea tortului. Taiati blatul in doua felii egale ca in imaginea de mai jos. Apoi asezati o felie pe fundul formei de tort cu pereti detasabili.

Acoperiti prima felie de blat cu crema de ricotta si asezati apoi peste a doua felie de blat. Deasupra adaugati delicioasa dulceata obtinuta din fructele de padure. Tortul trebuie tinut in frigider cel putin 3 ore inainte de a fi servit si bineinteles puteti detasa si peretii formei.

Secretul este sa aveti o branza ricotta cat mai bine strecurata si de foarte buna calitate, un iaurt cremos care sa nu contina mult zer si sa aveti mare rabdare cand incorporati frisca in crema.

 Este un tort extrem de "light" si delicios si va pot spune ca uneori ne-am delectat cu o felie si la micul dejun. Este minunat daca aveti pofta de ceva dulce si usor acum dupa ce au trecut sarbatorile de iarna pline de mancaruri bogate si pline de calorii.