...my little blog...

Am stat si m-am gandit mult pana sa ma hotarasc cu ce postare sa incep noul an. Mi-am adus aminte ca anul trecut a fost un an plin de calatorii pentru mine, mai ales de cand sunt in Statele Unite. Asadar m-am hoatarat sa va povestesc in cateva cuvinte si imagini despre ultima mea calatorie de anul trecut, de saptamana trecuta mai exact, care a durat numai o zi, in speranta ca anul cel nou va fi la fel de plin de peripetii si locuri inedite.

Unde am fost?

In Boston, Massachusetts, cel mai estic oras-metropola de pe coasta de est a Americii.

Rasfoind una din hartile orasului am aflat ca, cel mai bun loc de unde poti admira panorama orasului este "The Skywalk" situat la etajul 52 in "Prudential Tower".

Locul ofera o vedere inedita si frumoasa a orasului Boston si a imprejurimilor atat ziua cat si noaptea.

 "Charles River" si "Longfellow Bridge"

Boston este unul din cele mai vechi orase americane, plin de istorie si personalitati. Este de asemenea un important centru universitar. In Cambridge, pe celalalt mal al raului Charles isi au locul celebrele MIT (Massachusetts Institute of Technology) si Harvard University.

 MIT Dome

 Vedere asupa Cambridge

 The Christian Science Church

La etajul 54 al aceleasi cladiri am descoperit un foarte elegant restaurant "Top of the Hub".

Mi-am potolit foamea cu o delicioasa salata de "lobster" ceva tipic Bostonului pentru ca, fiind port la oceanul Atlantic, este renumit pentru pestele si fructele de mare proaspete si delicioase.

Privelistea a fost absolut incantatoare iar lumina a fost magica la apusul soarelui.

Downtown Boston

Massachusetts Bay

Sunt extrem de multe lucruri de descoperit si vizitat in acest oras. In speranta ca data viitoare voi zabovi aici mai mult decat o zi, pot sa va spun doar ca a fost o experienta minunata.

Kisses!



 In fiecare an, de Craciun, prepar aceasta prajitura, numita Figaro. Reteta este extrem de simpla, dar pentru mine are o mare importanta, pentru ca este "traditia de Craciun" a familiei mele. Bunica mea prepara aceasta prajitura mereu de Sarbatori, apoi mama ne indulcea fiecare Craciun al copilariei cu acest deliciu.

De ceva vreme, mai ales dupa pierderea mamei mele, nu exista Craciun in care sa nu umplu casa cu mirosul delicat de prune si nuci, si in felul acesta imi aduc aminte de mama, de bunica, si de Sarbatorile de Iarna ale copilariei mele.

Iata ingredientele:

6 oua

2 pahare de zahar

8 linguri de ulei sau 200 grame de unt

faina

1 praf de copt

esenta de vanilie

gem de prune

nuci macinate

Inainte de a va explica modul de preparare trebuie sa fac cateva precizari.

Ingredientele de mai sus sunt necesare daca aveti o tava de aragaz. Reteta din carnetelul mamei mele spune "miezul a 100 de nuci date prin masina". Pot sa va spun ca puteti folosi in jur de 400-500 grame de nuci macinate. Anul acesta am folosit o combinatie de nuci simple si nuci "pecan", un soi de nuci care se gaseste in Statele Unite.

 Nuci "Pecan"

 Nucile le-am macinat cat mai marunt posibil. Daca aveti "masina de macinat nuci" speciala este ideal.

Galbenusurile de mixeaza bine cu un pahar de zahar. Prin "pahar" se intelege unul obisnuit de 150 ml. Am folosit aceasta cantitate pentru ca asa este reteta originala. :-)

Dupa ce zaharul s-a topit, se incorporeaza uleiul (sau untul), se adauga praful de copt, esenta de vanilie si faina pana se obtine un aluat care sa framanta si se poate intinde cu sucitorul.

Din aluat se intinde o foaie cat tava de aragaz si se aseaza in tava dupa ce aceasta a fost in prealabil unsa cu ulei si tapetata cu faina.

Peste foaie se intinde un strat generos de gem de prune. Cred ca puteti folosi si alt tip de gem, insa eu am folost mereu de prune respectand reteta originala.

 Albusurile se bat spuma impreuna cu un pahar de zahar obtinandu-se o consistenta ca de bezea. Apoi se incorporeaza nucile amestecandu-se de sus in jos si de jos in sus pentru a pastra o consistenta pufoasa. 

Cat este calda, prajitura se pudreaza cu zahar pudra si se taie in formele pe care le doriti. Eu una prefer sa le tai sub forma de dreptunghiuri.

Figaro este extrem de buna cu cat este preparata cu cateva zile in avans, sa se usuce putin.

De fiecare data cand savurez aceasta prajitura ma gandesc la Craciunurile copilariei mele si la mama.

Zilele trecute am inceput sa prepar diverse dulciuri pentru Sarbatorile de Iarna. Pentru mine Craciunul inseamna scortisoara, portocale, multa ciocolata si prajituri de casa. Desi in fiecare an prepar o prajitura traditionala a carei reteta am mostenit-o de la mama, imi place de fiecare data sa incerc ceva nou.

Asadar o sa va delectez, sper, cu "o mica padure de braduti"! :-)

Reteta este din revista Marthei Stewart si este extrem de versatila. O sa vedeti si de ce!

 Iata ingredientele:

3 "cups" faina

3/4 lingurita praf de copt

1/2 lingurita sare

250 grame de unt nesarat

1 "cup" zahar

1 ou

2 lingurite esenta de vanilie

As dori sa precizez ca untul in Statele Unite se gaseste sub forma de "sticks", un fel de bete, de 113,4 grame, si poate fi sarat sau nesarat, de aici si notiunea de unt nesarat. Reteta originala spune "2 sticks" care ar insemna aproximativ 227 de grame. Puteti respecta exact cantitatea sau puteti folosi 250 de grame (un pachet de unt). 

Folosind doar ingredinetele de mai sus, obtineti un aluat pentru biscuiti cu vanilie. Daca iubiti ciocolata, inlocuiti 1/2 "cup" de faina cu 1/3 "cup" cacao, iar daca va plac biscuitii cu lamaie, inlocuiti esenta de vanilie cu 1 lingurita de coaja de lamaie si 1 lingurita zeama de lamaie.

Eu am ales a patra varianta de aluat, cea de sarbatoare, si am adaugat la ingredientele de mai sus:

1 1/2 lingurita scortisoara

1/4 ghimbir

1/4 lingurita "ground allspice"

1/4 lingurita piper proaspat macinat

"Ground allspice" este cunoscut si sub denumirea de piper Jamaican, fiind un condiment ce poate fi similar la gust cu un amestec egal de scortisoara, cuisoare, nucsoara si piper negru. Deasemenea ghimbirul folosit este cel uscat si macinat si nu cel proaspat.

Faina, sarea si praful de copt se amesteca intr-un castron mare.

Untul se spumeaza impreuna cu zaharul, apoi se incorporeaza oul si esenta de vanilie. In timp ce se adauga faina, se adauga si condimentele si se amesteca cu mixerul pana se obtine un aluat care se poate framanta.

Optional puteti adauga colorant alimentar. Acesta se adauga inainte de a incorpora faina iar cantitatea este conform instructiunilor de pe eticheta. Avand in vedere ca am facut braduti, nu am rezistat tentatiei, si am dat aluatului o superba culoare verde. :-)



Din aluat se modeleaza doua discuri, se infasoara in folie de plastic si se tin in frigider aproximativ o ora. Puteti de altfel sa preparati aluatul cu o zi inainte sau mai mult, pastrandu-se foarte bine atat in frigider cat si in congelator.

Aluatul se intinde foarte usor cu sucitorul si se taie in formele dorite. Eu am optat pentru braduti.

Inainte de a fi copti, biscuitii se mai tin aproximativ 30 de minute in frigider.



Daca doriti sa decorati bradutii cu zahar pentru a le da un aspect mai festiv, presarati zahar peste ei dupa ce i-ati umezit putin cu apa cu ajutorul unei pensule, apoi trebuie sa ii mai tineti 30 de minute in frigider inainte de a-i coace.

Se coc foarte repede, cam 12-15 minute la 350 grade F.



Un alt mod de a decora bradutii este glazura alba. Aceasta se gaseste aici la orice magazin sau puteti prepara acasa folosind un albus batut spuma in care incorporati 175 grame zahar pudra.

Decorati cu zahar, sau cu glazura alba, sau simpli, biscuitii sunt absolut deliciosi si extrem de aromati si picanti, minunati pentru Craciun.



Miciile delicii pot constitui un minunat cadou de Craciun pentru cei dragi. Se pot pastra foarte bine in cutii de metal, de aceea puteti sa-i gatiti cu multe zile inainte de Sarbatori!

Poate si Mosul del drag va gusta din ei impreuna cu un pahar de lapte atunci cand va aduce cadourile sub brad! :-)

Va doresc un Craciun plin de bucurii si sanatate!





Kisses!

Ouale se mixeaza bine impreuna cu zaharul adaugandu-se apoi pe rand uleiul, apa si dovleacul.



Faina se cerne si se adauga in ploaie amestecandu-se energic pentru a nu face cocoloase. In acelasi timp se adauga praful de copt, bicarbonatul de sodiu, nucsoara, sarea si scortisoara.



Aluatul obtinut se toarna in tava unsa cu ulei in prealabil. Am folosit o forma obisnuita de cozonac. Am copt painea timp de o ora la 350 grade Fahrenheit.

Din cantitatea de aluat se obtin trei painici de dimensiunea celei de mai jos.

Painea se poate pastra foarte bine la frigider sau la congelator, in functie de perioada de timp dorita.

Painica este extrem de delicioasa, moale si cu un delicat gust de dovleac si scortisoara, gustul sarbatorilor de iarna dragi ale copilariei.



Kisses!

Maine este "Thanksgiving day" sau "Ziua Recunostintei" aici in Statele Unite, si se vor gati si savura aproximativ 45 de milioane de curcani, conform statisticilor, mancare traditionala pentru aceasta zi.

Dupa traditionalul curcan, a doua mancare populara in aceasta zi este "Pumpkin pie" sau placinta de dovleac. Placinta de dovleac americana e ceva asemanator unei tarte de dovleac iar eu personal nu sunt o mare fana. Fiind insa inconjurata de dovleci de toate formele si culorile in aceasta perioada a anului, am hotarat sa va impartasesc varianta mea de placinta de dovleac, reteta fiind a bunicilor mele.

De data aceasta am sa va arat reteta, fara sa va dau cantitati exacte pentru ingredintele folosite.

Am descoperit aici mai multe tipuri de dovleac, cele mai apropiate de consistenta, mirosul si culoarea amintirilor mele din copilarie fiind "milk pumpkin" si "sugar pumpkin". Am incercat ambele tipuri, diferenta fiind ca "milk pumpkin" este mai moale, mai usor de manevrat si isi lasa mai multa zeama atunci cand e gatit, poate de aici si denumirea.

Nu pot sa va spun cantitatea exacta de dovleac necesara unei placinte. Eu am folosit un dovleac destul de maricel. Daca va ramane dovleac puteti foarte bine sa-l pastrati in frigider sau congelator, depinde de perioada de timp, si il puteti folosi la alte placinte.

Dovleacul se curata de seminte si "ate", se taie felii suficient de mici si apoi miezul se da prin razatoare.

Miezul se caleste in tigaie cu putin ulei de floarea-soarelui, zahar si scortisoara dupa gust. Eu ador scortisoara asa ca am pus din abundenta. Am sa va dau un mic sfat. Daca in timp ce razuiti miezul, acesta isi lasa multa zeama, incercati sa o scurgeti pentru ca altfel placinta o sa iasa extrem de moale.

Bunicile mele obisnuiau sa adauge si nuci dar mie imi place mai mult fara.

Nu trebuie sa exagerati cu calirea dovleacului pentru ca are tendinta sa se inchida la culoare. E bine sa aiba o culoare brun-aurie. Dupa ce se raceste se umplu foile de placinta.

Eu am folosit foi de placinta din comert, aproximativ 15 foi pentru tava mea de placinta. Am suprapus cate 3 foi de placinta pentru fiecare sul de placinta. Nu uitati sa ungeti cu ulei de floarea-soarelui fiecare foaie inainte de a pune urmatoarea foaie.

Dupa ce foile s-au umplut, se ruleaza in forma de sul si se aseaza in tava unsa cu ulei.

Dupa cum vedeti in imaginea de mai jos, in tava mea incap 5 suluri de placinta. Acestea se ung cu putin ulei inainte de a se baga tava in cuptorul incins in prealabil. 

Placinta am copt-o aproximativ o ora la temperatura medie, insa aici depinde de cuptorul fiecaruia. In final, imediat ce am scos placinta din cuptor am presarat-o cu zahar pudra.

Placinta mea de dovleac a starnit numai amintiri placute ale copilariei dulci si fericite. Sper sa va fi indulcit si pe voi putin!