...my little blog...

Astazi de dimineata m-am trezit cu o pofta nebuna de "cupcakes", asa ca am avut un motiv serios sa "mesteresc" ceva dulce in bucatarie, activitatea mea preferata, si va promisesem oricum o reteta buna.

"Cupcakes" sunt un desert tipic american. Nu stiu exact de unde a pornit ideea acestor mici "tortulete in cesti de cafea" (asa s-ar traduce acest desert minunat), dar va pot spune ca sunt extrem de populare, "the it dessert" cum ar spune americanii. Exista bloguri, site-uri, carti de bucate si emisiuni culinare special dedicate in intregime micilor prajituri, iar cofetariile si patiseriile din intreaga tara se intrec in prepararea unor retete cat mai originale. "New York-erii" sunt pur si simplu obsedati de "cupcakes", iar fanii serialului "Sex and the City" au inclus in turul lor prin Manhattan faimoasa patiserie Magnolia, facuta celebra de "Carrie&Co". Zagat are un clasament special al celor mai bune "cupcakes" in fiecare oras american, iar "foodies" se intrec in comentarii cat mai sofisticate.

Orice mama americana stie sa prepare "cupcakes" pentru copiii ei, acesta fiind un prilej de a petrece timpul cu familia in bucatarie. Magazinele sunt pline la sectiunea de "baking goods" cu mixuri speciale pentru "cupcakes" sau pentru cei mai pretentiosi acestea pot fi preparate "from scratch".

 Pentru cei care nu stiu ce este un "cupcake" va voi spune ca aceste mici delicii sunt un blat a carui aroma si culoare difera dupa preferintele fiecaruia, copt intr-o forma speciala, rotunda, care este ulterior ornat cu o crema sau "frosting". Desigur puteti adauga si alte ingrediente, cum ar fi o umplutura sau diverse decoratiuni comestibile. Exista "cupcakes" pentru orice eveniment.

Calitatea acestora este data de blatul care trebuie sa fie foarte pufos, aerat si moale, si o crema in cantitate suficienta care sa complimenteze blatul si sa completeze acest desert minunat.

Exista combinatii infinite, clasice, traditionale sau noi si inedite. Preferatele mele sunt desigur "Red Velvet Cupcakes with Cream Cheese Frosting" si spun desigur pentru ca sunt cele mai populare aici.

Originea acestora este putin controversata. Sudul Statelor Unite, recunoscut pentru bucataria traditionala si bogata isi asuma maternitatea acestei retete, iar New York-ul, la randul lui este recunoscut pentru "Red Velvet Cupcakes".

De putin timp am intrat in posesia unei retete si am hotarat sa o incerc. Este prima data dar va asigur ca nu ultima cand prepar "cupcakes" iar acestea sunt unele din cele mai bune deserturi preparate de mine pana acum. Meritul este al retetei dar poate si al ingredientelor.

Iata ingredientele:

2 1/2 "cups" faina speciala pentru prajituri

1 lingurita sare

250 grame de unt la temperatura camerei

1 1/2 "cups" zahar tos

2 oua

3 linguri cacao

cativa mililitri colorant alimentar rosu

1 1/2 lingurita extract de vanilie

1 "cup" "buttermilk" (lapte batut)

1 lingurita otet alb

1 lingurita bicarbonat de sodiu

Reteta originala precizeaza faina pentru prajituri ("cake flour"), un ingredient usor de gasit aici  in magazine, dar se poate folosi orice fel de faina, atata timp cat aceasta este bine cernuta si adaugata conform instructiunilor. Colorantul alimentar lichid, se adauga dupa preferinta, reteta face precizari in functie de diversele "brand-uri" care sa gasesc in Statele Unite. "Buttermilk" seamana la gust, aspect si consistenta cu laptele acru, batut, dar poate fi inlocuit foarte usor cu iaurt. Retetele originale de "red velvet cupcakes" si mai ales cele din sud, folosesc ulei vegetal in loc de unt, asadar poate fi inlocuit, dar va asigur ca untul este un secret pentru care blatul iese foarte pufos si delicios.

Din cantitatile precizate se obtin aproximativ 24 de "cupcakes", iar aceasta poate fi usor preparata si injumatatind cantitatile, asa cum am procedat eu, obtinand 12 bucati.

Faina se cerne impreuna cu sarea intr-un bol si se lasa deoparte. Intr-un alt bol, untul adus la temperatura camerei se spumeaza impreuna cu zaharul cu ajutorul unui mixer, apoi se incorporeaza ouale unul cate unul.

Se mixeaza apoi pe rand esenta de vanilie, colorantul alimentar si cacao. Se adauga apoi faina si laptele batut alternativ cam cate o treime din fiecare pe rand. In final se incorporeaza bicarbonatul de sodiu stins cu otet.

Un secret pentru a obtine "cupcakes" pufoase si moi este sa nu exagerati cu mixatul. Amestecati doar cat sa incorporati ingredientele si atat, obtinand in final un aluat rosu, cremos, ce curge usor.

Pentru coacere aveti nevoie de o tava speciala pentru "cupcakes" sau briose, in care asezati forme din hartie pentru copt speciale. In lipsa acestora trebuie sa ungeti cu unt formele inainte de a turna aluatul.



Aluatul il turnati ajutandu-va de o lingura, umpland formele cam pe jumatate sau doua treimi. Nu le umpleti in intregime!

 

"Cupcakes" se coc in cuptor la foc mediu, sau 350 grade F timp de 20-25 de minute sau pana cand o scobitoare inserata in aluat iese curata.

Se lasa mai intai tava la racit apoi "cupcakes" se scot din tava.

Cat timp acestea se racesc, puteti prepara o delicioasa crema. "Red velvet cupcakes" se savureaza intotdeauna cu crema de branza sau "Cream cheese frosting".

Pentru crema aveti nevoie de urmatoarele ingrediente:

125 grame unt la temperatura camerei

225 grame crema de branza ("Philadelphia cream cheese")

1 lingurita esenta de vanilie

500 grame zahar pudra

Untul, crema de branza si esenta de vanilie se mixeaza foarte bine apoi se incorporeaza treptat zaharul. De data aceasta puteti mixa cat mai mult pentru a obtine o crema fina si delicioasa cu care se orneaza "cupcakes".

Modalitatile de ornare sunt infinite, eu am folosit un sprit cu varful stelat si din miscari circulare am adaugat o cantitate generoasa de crema pe fiecare "cupcake". Daca va place crema din abundenta, aveti grija sa dublati cantitatile ingredientelor.



"Cupcakes" sunt un desert simplu de preparat, extrem de delicioase, prezente la orice eveniment, in orice anotimp, sunt noua obsesie a iubitorilor de dulce de pretutindeni. Mai nou si o obsesie a mea! :-)

Kisses!

Marturisesc, de ceva vreme nu am mai gatit nimic nou si nu am mai preparat nici un desert delicios. Dar blogul meu nu este dedicat in intregime pasiunii mele pentru bucatarie, ci este un blog despre lucrurile care imi bucura viata. Asadar as dori sa va povestesc in cateva cuvinte si imagini despre minunata mea vizita in capitala Statelor Unite, Washington D.C.

Vizita mea a fost dupa perioada sarbatorii ciresilor infloriti, o sarbatoare importanta aici, acestia deja avand fructele crude. Vremea frumoasa, de primavara, mi-a purtat pasii spre punctele de interes istoric si national. Unul din acestea este monumentul Thomas Jefferson. In drum spre acesta am descoperit monumentul dedicat lui F.D. Roosevelt.

Monumentul Washington, este cel mai mare obelisc din lume, construit din marmura si granit si cea mai inalta structura din Washington. Este dedicat primului presedinte american si se poate vizita, existand un lift ce urca pana in varful acestuia, iar panorama asupra orasului este de nedescris.

Raul Potomac desparte Districul Columbia, de statul Virginia. Unul dintre multele poduri peste acesta este podul Arlington. La capatul acestuia se afla orasul cu acelasi nume si locul celebrului cimitir Arlington.

Monumentul dedicat lui Abraham Lincoln, "Lincoln Memorial", este poate cel mai spectaculos si cu siguranta preferatul meu. Il puteti admira in imaginile de mai jos.

De pe treptele monumentului Lincoln se poate admira monumentul Washington, in spatele acestuia aflandu-se cladirea Capitol-ului, locul congresului american. De asemenea de o parte si de alta a "Lincoln Memorial" se afla diverse monumente dedicate razboaielor din Korea, Vietnam si nu in ultimul rand emotionantul monument dedicat celui de-al doilea razboi mondial.

Desigur punctul de atractie cel mai important al orasului este Casa Alba, celebra cladire situata pe  Pennsylvania Avenue, nr. 1600. :-)

Cat priveste ingredientele si cantitatile folosite, gasiti totul aici. De data aceasta am ales sa obtin niste "cochilii" roz folosind colorant alimentar.

Colorantul alimentar se gaseste sub foarte multe forme, lichida, gel, sau sub forma de pudra. Pentru "macarons" este de preferat cel sub forma de pudra, pentru ca asa cum am accentuat in postarea trecuta, nu trebuie sa mai adaugam umiditate amestecului de albus de ou, zahar si faina de migdale. Daca nu gasiti colorant sub forma de pudra, am aflat ca se gaseste destul de greu, puteti folosi sub forma de gel si in ultima instanta lichid, dar trebuie sa compensati adaugand ceva mai mult zahar si faina de migdale.

Cantitatea de colorant adaugata este la libera alegere, in functie de ce culoare vreti sa obtineti. :-) Acesta se adauga inainte de a incorpora zaharul tos in albusurile batute spuma, obtinandu-se o culoare uniforma cu ajutorul mixerului.

Am incercat sa realizez cateva fotografii in timpul procedeului numit "macaronnage", pentru ca data trecuta nu am avut. Amestecul de zahar pudra si faina de migdale se incorporeaza in albusurile batute spuma, la inceput usor si spre final mai vartos.

In imaginea de mai jos puteti avea o idee de cum trebuie sa arate amestecul ce trebuie "spritat" sub forma delicatelor cochilii. Parca are consistenta lavei.

Aluatul se toarna intr-o punga triunghiulara pentru patiserie, cumparata de la magazinele de specialitate. Aveti o imagine mai jos. Varful se taie, avand un diametru de aproximativ 1,5 cm.

Cat priveste temperatura de coacere si timpul, am mai facut cateva ajustari. Am incercat sa le coc la 285 grade F in loc de 280, pentru 30-35 de minute in loc de 15-25, si am obtinut un rezultat mai bun. :-)

V-am spus ca deocamdata explorez calitatile cuptorului meu.

Cat timp cochiliile mele roz s-au racit, am incercat sa prepar o crema rapida si delicioasa din gem de zmeura si mascarpone. Daca aveti sau gasiti un gem de zmeura de buna calitate, fara seminte, asa cum am folosit eu, rezultatul este si mai bun.

Cu ajutorul unei furculite am amestecat dupa gust cateva linguri bune de gem cu vreo 2 linguri de mascarpone. Trebuie sa domine gemul si aroma de zmeura. Obtineti un delicios si cremos amestec de culoare roz. Daca nu aveti mascarpone, puteti folosi cateva cubulete de unt, sau doar gemul. Fiecare dupa posibilitati si inspiratie.

Cochiliile se potrivesc doua cate doua dupa dimensiuni si se lipesc intre ele cu o cantitate generoasa de crema.

"Macarons" se pastreaza cel mai bine la frigider, maxim o saptamana, iar atunci cand le consumati trebuie savurate la temperatura camerei pentru un gust maxim. Va pot spune ca aceste "macarons" cu crema de zmeura sunt absolut originale si delicioase. Nici nu rezista mai mult de o zi! :-)

Nici nu stiu cum sa incep sa va povestesc despre New Orleans. Cuvintele parca sunt insuficiente pentru a descrie acest loc extraordinar. Am fost pentru prima data in "NOLA" anul trecut pentru cateva zile in octombrie si orasul m-a fermecat imediat. Este un loc plin de insemnatate pentru sotul meu, si am hotarat sa fie locul unde sa ne petrecem "luna de miere". Asadar, pe la mijlocul lunii aprilie, o luna minunata pentru vacante si calatorii in locuri calde, am petrecut o saptamana romantica in orasul cel mai interesant din Statele Unite ale Americii.
New Orleans, cunoscut si sub numele de "Crescent City", este cel mai mare oras din statul Louisiana, mare port la fluviul Mississippi. Voi incerca sa vi-l prezint putin prin cuvintele si imaginile mele.
Inima orasului este "The French Quarter" sau "Vieux Carré", partea cea mai veche a orasului. New Orleans a fost fondat in anul 1718 de catre francezi, cedat ulterior spaniolilor, a fost vandut in cele din urma de catre Napoleon, Statelor Unite ale Americii in 1803. Influenta franceza si spaniola este vie si astazi in arhitectura, cultura, bucataria si viata cartierului francez.

Am locuit intr-un frumos apartament dintr-o casa veche de pe strada Dauphine. Locul apartine unui bun prieten, si este un minunat "bed and breakfast" deschis turistilor din toata lumea. Pentru a putea trai cu adevarat experienta unei vacante in New Orleans, consider ca este mult mai interesant sa locuiesti intr-o casa in cartierul francez (multe sunt deschise turistilor) decat intr-un hotel plictisitor, plus este si mai convenabil.

Candelabrele de cristal, peretii inalti ai camerelor, semineele din fiecare camera, multitudinea de opere de arta si antichitati, toate dadeau un aer romantic apartamentului nostru. Eram parca transportati in alta epoca. Ne-am delectat si cu o frumoasa curte interioara, plina de plante exotice, si un jacuzzi in care te puteai relaxa in fiecare seara, dupa plimbarile lungi.

Orasul este recunoscut pentru umiditatea extrem de crescuta, si aerul uneori insuportabil, dar si pentru fenomenele naturale extreme, precum uraganele, intreaga lume stiind de devastatorul Katrina. Dar exista anumite momente, in special primavara, dupa asa-zisul anotimp rece, care aici e aproape inexistent, cand aerul este curat, umiditatea scazuta, si este o adevarata placere sa te plimbi pe stradutele inguste ale orasului si sa te bucuri de soare. Noi am avut parte de o vreme excelenta pentru vacanta.

Una dintre atractiile turistice si istorice este Catedrala "St. Louis" situata intre doua cladiri importante, "The Cabildo" si "The Presbytère". In fata catedralei se afla "Jackson Square", un parc deosebit, plin de palmieri si plante exotice, un minunat loc de plimbare. De o parte si de alta a parcului se afla cladirile "Pontalba", construite in anul 1840 de Baronesa Pontalba, avand la parter magazine diverse, iar la nivelul superior cele mai vechi apartamente de inchiriat din Statele Unite.

In fata parcului se afla locul de unde poti lua o trasura trasa de asini, si poti calatori pe stradutele cartierului francez si poti afla lucruri interesante despre isoria si cultura locului.

Un loc simbol al orasului este "Café du Monde", cafenea fondata in anul 1862, deschisa 24 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, mai putin in ziua de Craciun, unde am servit celebrele "café au lait" si "beignets" acestea din urma fiind niste delicioase si fragede gogosi servite cu un "munte" de zahar pudra, special parca pentru a te acoperi din cap pana'n picioare de praful dulce. :-)

Strazile cartierului francez sunt pline de mici magazine cu diverse profiluri, baruri si restaurante, dar ceea ce este cel mai uimitor, este faptul ca e singurul loc din Statele Unite ale Americii unde poti servi bauturi alcoolice in strada sau chiar le poti lua la pachet si savura plimbandu-te si admirand pitorescul loc. De altfel New Orleans este locul unde a fost inventat primul cocktail din lume.

"Decatur Street" este un loc plin forfota tot timpul zilei datorita multitudinii de magazine, in special cele dedicate turistilor, suvenirurile cu simbolul statului "fleur de lis" fiind extrem de populare. Tot aici se afla situata si "The French Market", o piata veche, aglomerata in special duminica, de unde poti cumpara foarte multe lucruri deosebite, de la delicatese culinare, o varietate imensa de sosuri iuti (specialitatea statului), celebrul Tabasco, si pana la bijuterii vintage si arta. Este locul meu preferat pentru ca te poti tocmi cu vanzatorii si poti cumpara cu bani putini lucruri interesante si originale.

Poate nu stiati, dar New Orleans mai este denumit "Hollywood South" datorita numarului extrem de mare de filme create aici. De altfel in prima zi a vacantei noastre am asistat la filmarea unei secvente din filmul  "Medallion" ce am aflat ca se va lansa in 2012, si am fost extaziati cand Nicolas Cage isi rostea replicile la doar cativa metri de noi. De altfel am aflat ca localnicii sunt deja obisnuiti cu astfel de momente in viata cotidiana, mai ales ca multe din starurile americane au locuinte in "French Quarter". Un prieten ne-a plimbat intr-o seara si ne-a aratat celebrele vile in stil francez si spaniol, cea mai faimoasa fiind cea a cuplului Brad Pitt si Angelina Jolie.

"Royal Street" este o strada plina cu magazine de antichitati, galerii de arta si magazine de bijuterii scumpe. E o adevarata placere sa intri dintr-un magazin in altul si sa simti ca esti transportat in lumea regilor si reginelor, sa ai senzatia ca esti intr-o alta lume si in alt timp.

Un loc special in inima mea il ocupa bucataria zonei. Cu importante influente franceze, "creole" si "cajun", cat si datorita abundentei de peste si fructe de mare datorita Golfului Mexic, marelui lac Pontchartrain si a fluviului, specialitatile culinare ale New Orleans-ului sunt cele mai originale din Statele Unite. Am gustat de la, deja banalele gumbo si jambalaya, pana la stridii, escargot si supa de broasca testoasa. Specialitatile din carne de aligator sunt ceva tipic pentru orasul situat intre mlastini, iar in aprilie este plin sezon de "crawfish", niste raci extrem de deliciosi. Absolut incantator! :-)
Cat priveste deserturile, aici am gustat cea mai buna budinca de paine si cea mai buna "key lime pie". Si nu trebuie uitata placinta de nuci "pecan" precum si celebrele praline.

Nu pot sa va recomand un anume restaurant, pentru ca sunt atat de multe si diverse, dar unele dintre cele mai faimoase, si cu traditii de sute de ani sunt "Galatoires" si "Antoine's".

"Canal Street" margineste partea de sud-vest a cartierului francez, o artera principala, strajuita de palmieri inalti, si marginita de magazine si hoteluri de lux. Este una din putinele strazi cu tramvai. Una din liniile de tramvai te poarta pe strada "St. Charles" in districtul gradinilor, un cartier luxos, plin de vegetatie si vile cu arhitectura sudista. Tot pe aceasta strada se afla celebrele Universitati "Tulane" si "Loyola".

Intr-una din zile am mers intr-o minunata croaziera pe fluviul Mississippi, pe unul din rarele si frumoasele nave cu aburi, numita Natchez. La bordul acesteia am navigat in avale si amonte, delectandu-ne cu un delicios pranz sudist, si admirand locuri pline de insemnatate pentru istoria Statelor Unite.

Un loc mai putin istoric, dar important zic eu pentru indeletnicirile mele culinare, surprins in imaginea de mai jos, este celebra fabrica de zahar "Domino", brand renumit aici, Louisiana fiind renumita pentru productia de zahar din trestie de zahar. :-)

Insa nu trebuie uitat ca New Orleans este un loc al distractiei si veseliei permanente, locul de nastere al jazz-ului si blues-ului. "Bourbon Street" este o strada in cartierul francez plina de baruri, cluburi de jazz, mici artisti, si localuri rezonante de veselie, rasete, saxofoane si muzica "zydeco". Lumea se distreaza aici 24 de ore pe zi, in fiecare zi a anului.

"Mardi Gras" este sarbatoarea simbol a orasului, fiind celebrata in prima marti a postului Pastelui, cu parade, masti si costume si multe ghirlande de margele colorate. Orasul se imbraca in culorile de sarbatoare: auriu, mov si verde, dar nu numai si sarbatoreste in ritmuri de muzica vesela. Este un eveniment deosebit.

Sunt extrem de multe lucruri de spus despre New Orleans, si nenumarate locuri de vizitat si descoperit. Eu am incercat sa va povestesc despre o mica parte din acestea. New Orleans va ocupa mereu un loc special in inima mea si a sotului meu, si este un loc unde ne dorim sa revenim de fiecare data cu placere.